The mission’s log. A day in which life won!

Telefonul a sunat marti seara (7 August) in jurul orei 11 PM. Era prietenul nostru Benko Zsolt, membru al Salvamont Harghita Madaras si ne suna la rugamintea lui Nicu Gabor, seful Salvamont Miercurea Ciuc. Pe scurt, eram solicitati sa participam la o misiune de cautare a unui barbat in varsta de 69 de ani care plecase la cules de fructe de padure, luni dimineata, de la cabana sa din Santimbru Bai (muntii Harghitei) si nu mai revenise.

Am primit putinele informatii pe care le detinea Zsolt la ora aceea si am stabilit ca ne vom intalni dimineata la ora 8 AM in Santimbru Bai. Dupa ce am pregatit toate materialele pentru misiune ne-a mai ramas o ora de somn pana la ora 2 AM, cand era programata “desteptarea”. La ora 3 AM, viteazul nostru Matiz a luat-o din loc cu doi oameni si un caine la bord. La ora 6 AM ajuns in Lupeni, unde Zsolt ne astepta cu cafea calda. Acolo ne-am mutat in masina lui si am pornit spre Santimbru Bai. Ajunsi sus, in munte, ne-am intalnit si cu celelalte echipe care urmau sa participe la misiune. Salvamontistii, jandarmii, prietenii barbatului disparut si nepotul acestuia, au pus cu totii la un loc informatiile pe care le detineau. Ne-am uitat pe harti si Nicu Gabor a decis cum vom derula cautarea.

Am inceput cautarea la circa un kilometru de statiune, pe o panta situata in partea stanga a unui drum forestier. Oamenii s-au asezat in linie in teren si am inceput “perierea” deplasandu-ne in lungul drumului. Zona era dificila pentru ca fusese defrisata in urma cu multi ani si solul era acoperit de un strat gros de crengi uscate, acoperite de tufe de zmeura si mure, de ferigi si braduti foarte stufosi. Inaintarea era destul de dificila si pentru oameni si pentru caine. In putine locuri puteai vedea efectiv pamantul, iar tufele de zmeura incercau parca sa te tina pe loc. Dupa circa o jumatate de ora de cautare, Fedor a cotit brusc la dreapta si am crezut ca incearca sa ajunga la Calin care era mai sus, in stanga mea. M-am uitat dupa el, printre tufisuri si l-am vazut ajungand la un OM. Am fugit imediat dupa el si in secundele acelea mi-au trecut prin cap si suflet milioane de ganduri si sentimente. E oare omul pe care il cautam?… Sau e cineva care se odihneste? Apoi am simtit o bucurie imensa cand am realizat ca barbatul, intins sub crengile unui bradut, purta tricoul descris de familie… apoi teama ca am ajuns prea tarziu….apoi BUCURIE IMENSA cand am auzit glasul slab care cerea ajutor printre strigatele mele care anuntau celelalte echipe ca L-AM GASIT!!! Cautarea se terminase si incepea SALVAREA. Calin si cei doi jandarmi care erau  mai aproape au ajuns foarte repede la noi si au inceput sa se ocupe de omul aflat la pamant, anuntand  in acelasi timp prin statie vestea cea buna si cateva date despre starea lui. Era constient si vorbea cu noi. Era palid, epuizat si deshidratat, dar bucuros ca vede pe cineva. Ceilalti ne-au localizat cu dificultate din cauza vegetatiei foarte dese, dar indiciile date de jandarmi prin statie si strigatele noastre i-au condus rapid la noi. Nepotul barbatului radea si plangea de bucurie in acelasi timp. Salvamontistii, condusi de Nicu, au examinat victima si au constatat care erau prioritatile in ingirjire. Imediat a aparut si targa pentru transport si materialele pentru imobilizarea mainii. Ordinele lui Nicu veneau “ la foc automat”: “Suna la 112 sa trimita ambulanta….iesi in drum sa poti sa ii ghidezi…pregatiti targa…doi barbati la manere in fata si doi in spate…vreau apa si o carpa… tu la picioare…tu la mana …acuma: 1,2,3 si…” si toti paticipantii au primit sarcini clare, menite sa ajute la transportarea victimei catre ambulanta. M-am indepartat putin si m-am uitat la cainele meu spunandu-mi: “Vezi? Nu suntem nebuni! Am muncit ani de zile dar am facut ceva extraordinar!” L-am imbratisat cu toata iubirea pe care i-o port si, in timp ce ii dadeam apa, gandurile mele au mers la toti cei care ne-au ajutat sa ne pregatim pentru asta: colegii de echipa, prietenii si instructorii din Austria, Franta si Romania.

Targa a pornit peste tufisuri catre drum. Apoi, pe drumul ingust si denivelat catre zona in care ambulanta putea avea acces. Un jandarm vorbaret l-a tinut tot timpul “in priza” pe accidentat cu tirul lui de intrebari. Drumul, presarat cu opriri in care se verifica starea victimei si era hidratat, s-a terminat la usa salvarii. Aici medicii si asistentii si-au intrat in rol si am putut cu totii sa ne bucuram de reusita noastra, urandu-i in acelasi timp barbatului multa sanatate si putere pentru a isi reveni cat mai repede. Fedor a primit multe multumiri, mangaieri si un cadou neasteptat. Un prieten al victimei i-a oferit un mar de vara pe care Fedor l-a savurat cu o pofta grozava! Am pornit cu totii catre locul unde ne lasasem masinile. Acolo, sotia victimei si alti prieteni asteptau cu nerabdare ca ambulanta sa vina din padure. Dupa trecerea ambulantei, insotita de toate urarile noastre de insanatosire grabnica pentru accidentat, am pus toate echipamentele in masini, ne-am strans cu prietenie mainile si am pornit fiecare pe drumul lui.

Se incheia o zi extraordinara! O zi in care viata a castigat!!!!!!

Oana Ciora, presedinte CST